Vasile Baghiu (Romania) is a Romanian writer, author of eight books of poetry, a collection of short stories and three novels published in his country. He has been awarded a few writers-in-residence grants, in Germany, Austria, Scotland and Switzerland. Some of his works have appeared in translation in magazines and anthologies such as Penmen Review, Magma Poetry, Southern Ocean Review, The Orange Room Review, Stellar Showcase Journal, L.A. Melange, Poetry Can, Banipal, Cordite Poetry Review, The Aalitra Review, Bordertown. Co-author of the poetry collection Transatlantic Crossings: The Constant Language of Poetry, (TJMF Publishing, USA, 2006). Vasile had in the past diverse work experiences as a nurse, including a sanatorium. A psychologist and a teacher now, married, a daughter and a son, he currently works simultaneously on a new novel, a new collection of poems and a non-fiction book.

 

 

English

STARTUES

 

Mozart’s statue

 

in the Viennese Burggarten

seems to fly

 

above the people visiting,

but if I mention this

 

I let myself be carried away

 

by sweet banalities.

Despite appearances,

I adore saying simple things,

because life is short,

and that’s the way

I keep myself closer to its realm.

 

Goethe’s statue nearby is

 

better situated,

more stable,

but it’s this relaxed attitude

 

that gives charm

to the author of Faust,

who said

 

about the magic composer:

“Without doubt,

 

a figure like Mozart

will always remain

an inexplicable miracle.”

 

I wonder why people don’t crowd

 

in front of the old man too.

 

As he sits on the armchair,

he could offer a priceless lesson.

 

 

 

TOURIST

 

 

Time stopped on Vienna’s Ring

watching the hurried tourists,

maps in hands,

seekers of confirmation

that they were close to history.

 

I saw the kingfishers

sparkling over the canal,

along Untere Donnau Strasse,

in the late autumn weather.

 

It was where I thought

of time more than I would have

in normal circumstances.

 

But he had already stopped

in those places,

smiling on a bench,

even laughing a bit at my hurry

to take photos of all and everything.

 

 PASSIONS

 

 

My passions are life and the intelligible

language I can speak

in tense moments.

 

Poetry raises my blood

pressure

to 150 mmHg, but I know

I need not to be worried,

they say it is common.

 

A good line has the value of

a glass of Romanian red wine Murfatlar,

and it can give you the feeling you are

in the game.

 

Life - which is my passion closed to

the art of poetry – ingratiates itself with

me just as a game,

but seems to be as much

a grave matter; though

I cannot forget the relaxed air of

Café Eiles’s clients,

last winter in Vienna, on a bitter

cold morning.

 

I saw one day before

dozens of armors, at Wien Museum,

and thought my passions

were not among

the most profitable ones.

 

Life eventually remains with

an invisible coat of mail

it wears to defend itself.

In fact, it retires more and

more, behind the visor,

till nothing can be seen.

 

As for poetry, it increasingly becomes

more complicated.

Maybe that is why it has

to be lived rather than written.

 

 

Romanian

STATUI

 

Statuia lui Mozart din Burggarten

 

pare că zboară

deasupra oamenilor care o vizitează,

 

dar dacă spun asta

însemnă să mă las purtat

 

de banalităţile de fiecare zi.

 

În pofida aparenţelor,

eu ador să spun lucruri simple,

în general pentru că viaţa este scurtă

şi în special pentru că în felul acesta

mă ţin mai aproape de realitate.

 

 

Statuia lui Goethe din apropiere

 

este parcă mai aşezată,

mai stabilă,

dar însăşi această poză

 

îi conferă farmec

autorului lui Faust,

acelaşi care a spus

 

despre compozitorul magic:

“Fără îndoială, o figură

 

precum aceea a lui Mozart

va rămâne întotdeauna

un miracol inexplicabil.”.

 

Mă întreb de ce oamenii

 

nu se adună şi în faţa bătrânului.

 

Aşa cum stă în fotoliu,

ar putea oferi o lecţie nepreţuită.

 

 

 

TURISTI

 

 

Timpul s-a oprit pe “Ring”-ul Vienei

privind turiştii grăbiţi

cu hărţi în mâini,

căutători ai acelui semn care să le arate

că sunt aproape de Istorie.

 

Am văzut pescăruşii

sclipind deasupra canalului,

pe Untere Donau Strasse,

pe o vreme de toamnă târzie.

 

Acolo m-am gândit la timp

mai mult decât aş face asta

în condiţii obişnuite.

 

Dar el se oprise deja

în acele locuri,

zâmbind pe o bancă,

râzând cu adevărat de graba mea

de a fotografia totul peste tot.

 

 

PASIUNI

 

 

Pasiunile mele sunt viaţa şi

limbajul pe care îl pot articula inteligibil

în momente de tensiune.

 

Poezia îmi urcă un pic tensiunea

până pe la 150 mmHg, însă ştiu

că nu trebuie să-mi fac griji,

pentru că asta – se spune –

face parte din obişnuit.

 

Un vers bun are valoarea

unui pahar de vin roşu românesc

şi îţi poate da sentimentul că

faci parte din joc.

 

 

Viaţa – care este pasiunea mea

alături de arta poeziei – se insinuează ca joc,

dar pare mai mult

o chestiune gravă; chiar dacă

nu pot uita aerul relaxat

al clienţilor de la Café Eiles din Viena,

iarna trecută,

într-o dimineaţă geroasă.

 

Văzusem cu o zi înainte

zecile de armuri de cavaleri la Wien Museum

şi mă gândisem în treacăt

că pasiunile mele nu sunt

dintre cele mai profitabile.

 

Viaţa rămâne până la urmă

cu armura ei invizibilă,

pe care o poartă ca să se apere de ea însăşi.

De fapt, ea se retrage tot mai mult

în spatele vizierei,

până când nimic nu se mai poate vedea.

 

Cât priveşte poezia, ea

devine cu timpul din ce în ce mai complicată

şi trebuie pur şi simplu

trăită.