Mihaela Cristescu (Romania / Australia) was born in Romania in 1970 and she emigrated in Sydney, Australia in August 2009. She holds a B.Eng. in Power Plants, a B.A. in Literature and a Master in Linguistics. Her literary work was published in five volumes of poetry and prose and could also be found in Australian Magazines such as ZineWest - Western Sydney Writers, Cordite Poetry Review (‘an Australian and international journal of poetry, criticism and research’) and Double Dialogues - Arts Journal (‘a multi-disciplinary journal dealing with modern and contemporary issues pertaining to politics, society and culture’). Cristescu has been Guest Editor of ZineWest for the last five years and Editor of the Romanian-Australian Anthologies of Poetry and Prose: Pounding the Pavement (Vol 1, 2016), On the Wallaby Track, A Journey Across Memories (Vol 2, 2017), Romanian/Australian Perspectives Between Dusk and Dawn (Vol 3, 2018) and Romanian/Australian Arguments Avant La Lettre (Vol 4, 2019).
English
Romanian
RIPPLES
For me, my friend,
the place where I live
is inside a painting.
They move me every day
from one hall to another,
by the windows and the chairs,
every time looking for a good shape.
Oh, child! A shadow is my body
and a hole is my eye.
Nevertheless, I can smell fresh air
and see a path in your forest.
Too far, my dear lover,
seems nothing would destroy your gift
authentic our meanings crumbled down together
and false its signature, in shift
Too late, my sweet October
is the weather,
too thin the spider’s web above my reference bright
On Earth,
I cannot fall forever,
a hero now, my bed is white tonight.
CAUSATIVE VERBS
Syntactical tempest
flying over
the river parameters of the day
transits
the attitude
of monads
within the world.
As individuals,
they invert the weather
and play team games
against their neighbours
and friends.
No specific rules,
they say.
Time structures only
in search for
a bygone grammar,
visiting
the causative verbs
of the past.
THE WOMAN IN FRONT OF ME
The woman in front of me
was the only one
knowing
how to dislocate
the atoms
of future.
She said:
“Look how
you do belong
to synonyms
in atmosphere.
Look how
the matter
will understand
the thought.”
It was
the woman in front of me
who
passed the time card.
It was her
who interprets
the rules.
Mă aflu, prietene,
înlăuntrul unui enorm
tablou.
Acolo sunt mutat în fiecare zi
dintr-o cameră într-alta,
pe lângă ferestre și scaune,
de fiecare dată
în căutarea unui loc mai bun.
De aceea, copile,
corpul meu este o umbră,
iar ochiul meu – un gol.
Mai am speranță să miros aerul
și să găsesc propria poteca prin pădure.
Prea departe, iubite,
și pare că nimic nu te poate distruge,
înțelesul nostru autentic se sfărâmă
într-o semnătură divizată.
Prea târziu, dragul meu octombrie
în toamnă,
prea subțire pânza de păianjen
prin raza de soare.
Pe Pământ,
să cad nu mai pot,
sunt un erou
al somnului lin.
VERBE CAUZATIVE
Furtună sintactică
zburând
peste râul parametrilor zilnici
prin tranzitul
și atitudinea
monadelor
din pământ.
Ca indivizi,
inversează vremea
și inserează jocuri de echipă
împotriva vecinilor
și prietenilor.
Fără reguli specifice,
se spune.
Structură de timp
numai în căutarea
unei gramatici pierdute
vizitând
verbele cauzative
ale trecutului.
CELEI DIN FAȚA MEA
Femeia din fața mea,
singura
în stare
să disloce
atomii
viitorului.
Îmi spune:
“Privește
cum te desprinzi
de sinonimele
atmosferice.
Privește
cum materia
va înțelege
gândul.”
A fost
umbra din fața mea
cea care
mi-a trimis cardul de timp.
A fost ea,
cea care a interpretat
regulile.